MIRESME ŞI CULORI
de Teodor Epure

Un fluviu de miresme
Ca o viitură
S-a împrăștiat
Peste întregul sat.
Spectacolul anului
Şi-a deschis larg cortina,
Între miresme se întrec
Salcâmii, iasomia şi sulfina.
Mă minunez
De potopul de flori
Cu miresme şi culori
Ce sunt focul ce arde pe comori.
Mă minunez
De năvala de parfumuri,
De zborul înalt
Peste care ciocârlia
Se cunună cu soarele şi luna.
Parfum de tei mă îmbată blând
Şi-n minte îmi umblă
Veselul cânt,
Respir miresme de floare albă
Cu frumusețea lor pribeagă,
Îmi picură polen pe gene
Şi-n inimă se nasc
Visuri efemere.
Năzuința verii e aproape
Miresmele mă tot duc
Pe meleaguri, departe,
Lumina urcă înspre
Crucea cerului
Să palpite iar
Roadele pământului.
Frumoasele zile sunt încărcate
De poezia idilelor deșarte
Pe care numai memoria mea
La iveală le scoate.
Luna mai rămâne
Tărâmul de vis al anului,
Iar natura îmbietoare
Ne învață pe fiecare
Să savurăm cu ochiul şi inima
Spectacolul de miresme şi culori
Ce ne răsfață
Adeseori.
Din volumul de versuri ”Pe-un covor de vise” apărut la editura Agata, Botoșani, 2014