S-a încheiat o tristă săptămână
Şi ochiul vostru tainic v-i se zbate,
Când visele se bulucesc în noapte,
Nici lacrima nu intră în ţărână.
Ce noapte!

Cu aceleaşi mâini tai pâinea în felie
Cu aceleaşi buze ,seara la culcare,
Săruţi pe frunte pruncii…ce mirare!
Cînd seara iar se pierde-n întuneric…
Ce noapte!

Aceleaşi vorbe să le spui şi mâine,
Când iar îţi sunt prietenii cu tine.
Acelaşi râs schimonoseşte chipul,
Acelaşi glas rosteşte -vise line…
Ce noapte!

Acelaşi mers da-i altul ,nu te-ascultă
Şi lasă pradă nopţii, negre gânduri.
Şi pleoapa ce se ascunde de lumină,
Acelaşi glas, aceleaşi false şoapte…
Ce noapte!

Cum nu mai crede nimeni în poveşti
Să se prefacă noaptea în crâmpee,
Nisipul din clepsidră-n loc să stee,
Uitate dintr-o dată fie toate…
Ce noapte!

În negura ta noapte mă ascunde,
Când mâine în lumină s-or scălda,
Acei ce au crezut în vorba mea,
Să nu mă recunoască după fapte.
Scufundă-mă adânc în smoala ta…
Ce noapte!

MARIANA ADASCALITEI