Parintele Dionisie Ignat – Dumitru – s-a nascut in anul 1909, in comuna Vorniceni, judetul Botosani, intr-o familie de agricultori. Tatal acestuia, Ioan, un om foarte credincios, moare de tanar, tanarul Dumitru ramanand astfel orfan pana si de amintirile legate de tatal sau, fiind prea mic la acea data. Credinciosul tata lasa in grija mamei opt copii.

La data de 6 septembrie 1926, tanarul Dumitru merge in Sfantul Munte Athos, avand atunci abia 17 ani. Aici, el face un scurt pelerinaj pe la manastiri, impreuna cu fratele sau de trup, parintele Ghimnazie, si cu inca doi mireni, dupa care incearca sa se stabileasca la Schitul romanesc Prodromul; din pacate, nu pot ramane la acest schit.

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

In anul 1927, tanarul Dumitru Ignat cumpara, impreuna cu un calugar roman – schimonahul Sebastian, Chilia Buna Vestire, de langa Manastirea Pantocrator. In acelasi an, tanarul Dumitru este tuns in monahism, primind numele Dionisie, iar fratele sau dupa trup Ghimnazie este hirotonit preot.

In anul 1933, staretul Sebastian trece la cele vesnice, iar fratii Ignat merg la Chilia Sfantul Tihon de Zadonsk, din Capsala, la Staretul Ghedeon. In anul 1937 ei vin la Chilia Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, din Colciu, iar parintele Dionisie Ignat este hirotonit intru cinstea preotie.

Parintele Dionisie Ignat va fi randuit duhovnic abia in anul 1945. La randul sau, el a avut ca duhovnici parinti precum ieromonahul Antipa Dinescu, Elisei Cilipiu si Dometie Trihenea. Prin mila lui Dumnezeu fata de cei dorniti de viata inalta, va deveni el insusi un mare duhovnic, unul dintre cei mai cautati indrumatori duhovnicesti din Muntele Athos.

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

Nu mult dupa adormirea intru Domnul a iubitului frate al parintelui Dionisie Ignat, ceilalti monahi din chilie au murit si ei (Parintele Arsenie, in anul 1967, si Parintele Agatanghel, in 1971). Aici au mai ramas decat doi batrani: Dionisie Ignat si Ghedeon.

In anul 1977, doi monahi au sosit din Romania: Parintii Ioan Sova si Ilarion Dinca. Parintele Ilarion s-a mutat la Chilia Sfantul Ipatie cu doar cateva luni inainte de moartea batranului Ghedeon, in anul 1979. Desi cativa monahi mai veneau din cand in cand si stateau pentru putin timp, batranii Dionisie si Ioan erau singurii monahi din chilie, pana cand, in anul 1989, batranul Iosif a venit in Manastirea Vatoped pentru a revigora viata de obste de acolo. Putin dupa aceasta, noi ucenici incepura sa vina la Manastirea Vatoped si in schiturile sale, printre care si la Schitul Colciu.

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

Nu mult dupa ce noii monahi au inceput sa apara, o noua incercare a venit asupra batranului Dionisie: si-a pierdut vederea. In pofida grelei incercari, ingaduite de Dumnezeu, parintele Dionisie Ignat a primit insa si un mare dar duhovnicesc: rugaciunea inimii.

La putin timp dupa aceasta, el a devenit un pretuit parinte duhovnicesc pentru monahii din Maanstirea Vatoped si in special pentru batranul Iosif, care a vazut in el un lucrator al rugaciunii caruia el insusi i se putea spovedi si de la care putea primi sfat. Multi stareti, ieromonahi, pustnici si monahi din Sfantul Munte l-au avut ca duhovnic.

Ispitele insa nu s-au oprit niciodata, caci adevaratul rugator este pururea incercat si luptat de uratorul de oameni, de diavol. Seara, inainte de inceperea slujbei, fratele care ii cheama pe toti la slujba trece mai intai pe la batranul Dionisie, pentru binecuvantare. Parintele Dionisie Ignat a auzit, in acea seara, o a doua bataie in usa. Crezand ca este acelasi frate, a deschis usa si, in ciuda vederii sale foarte slabe, a vazut limpede un om cu o carpa pe fata.

Nedumerit de intamplare, el intreaba pe acela cine este. Auzind numele unui frate cunoscut, insa Batranul a inteles imediat cine era la usa. Facandu-si cruce, Batranul a intrebat: “De ce nu spui rugaciunea cand bati?”. Raspunsul diavolului a fost: “De ce as face-o? Voi, calugarii, o spuneti.” Batranul Dionisie a strigat: “Inapoia mea, Satana, pleaca de aici!” Vrajmasul a spus: “Am sa plec, dar ma voi intoarce!”, si a parasit chilia. Ispitele de acest gen nu sunt putine in viata celor cu rugaciune curata.

Ieromonahul Dionisie Ignat a trecut la cele vesnice marti seara, de fata fiind si unul dintre ucenicii Parintelui Dionisie, Episcopul Siluan Marsilianul, care a venit din Franta pentru a se inchina cateva zile la Manastirile din Sfantul Munte, si obstea chiliei romanesti “Sfantul Mare Mucenic Gheorghe – Colciu”.

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

In data de 12 mai 2004, intr-o zi de miercuri, Parintele Dionisie Egnat a fost inmormantat, ramanand insa in inimile multora drept “unul dintre cei mai mari duhovnici ai Sfantului Munte Athos”. De remarcat faptul ca printre cei care au fost prezenti la inmormantarea Ieromonahului Dionisie Ignat s-a numarat si mostenitorul coroanei britanice, Printul Charles.

Parintele Dionisie Ignat – sfaturile unei inimi iubitoare

Fratilor, paziti dragostea, ca dragostea este de la Dumnezeu.

Sa avem dragoste de aproapele, sa nu avem dragoste vicleana, adica sa facem alegere ca acela e viclean, ca celalalt este asa. Eu trebuie sa ii iubesc pe toti ca pe mine insumi, ca asa imi porunceste Biserica. Aceasta este Adevarul si Ortodoxia. Adica sa ii iubim pe toti – si pe turc, si pe arab, si cei de alte neamuri sau religii. Dar Dumnezeu nu porunceste sa-mi schimb si credinta dupa a lor, sau dupa obiceiurile si patimile lor. Noi cunoastem Adevarul – Credinta Ortodoxa. Sa o tinem, sa o respectam, iar ceilalti cu ale lor. Faptul ca eu il iubesc pe aproapele meu, nu inseamna ca imi insusesc sau aprob credinta sau patimile lui.
Parintele Dionisie Ignat – Despre indreptarea calendarului

Printul Charles, apropiat de Ortodoxie de un mare duhovnic nascut in Vornicenii Botosanilor!

Relatarea parintelui Dionisie Ignat:
“Dupa cum stim cu totii, turismul in Sfantul Munte s-a inmultit, iar in timpul sfintelor sarbatori mai importante sporeste si mai mult.

Anul acesta s-a intamplat de a trecut si Prin­cipele Charles al Marii Britanii ca musafir la ma­nastirea Vatopedului, unde a venit pe 19 aprilie, dimineata. Iar a doua zi, miercuri, in Saptamana Luminata, s-a hotarat sa treaca si pe la chilia noas­tra, a Sfantului Mare Mucenic Gheorghie, luand cu el si trei parinti vatopediniti: parintele Isidor si parintele Matei, ca traducatori, si parintele Nicolae, sofer, cu masina.

Si prezentandu-se la chilie, parintele Isidor l-a anuntat pe staretul Dionisie, batranul si orbul, ca a venit Principele Britaniei sa ne viziteze. Atunci Batranul s-a pogorat de la chilia lui la biserica unde s-a intalnit cu musafirii respectivi si le-a spus: „Hristos a inviat!” si „Bine ati venit in sfantul nostru locas!” Si a continuat:

„Mai intai de toate, sa-mi fie cu iertare ca nu pot gasi cuvinte de ajuns pentru a va exprima cu sinceritate titanica bucurie si marea admiratie primind in mijlocul nostru niste persoane atat de inalte. Caci in aceasta sfanta comunitate ortodoxa romaneasca, de care se bucura romanii de doua sute de ani si unde au trecut multi vizitatori, nu ni s-a intamplat sa primim astfel de persoane inalte in mijlocul nostru. Pentru aceasta va multu­mim respectuos si inca o data va zic, bine ati venit!“.

Printul Charles a spus:

„Gheronda, bine v-am gasit sanatosi si, dupa cum ati amintit de Ortodo­xie, eu nu sunt ortodox, dar sunt crestin si respect cu sfintenie pe Domnul nostru Iisus Hristos, Dum­nezeul tuturor. Plus de aceasta, de cand am vizitat Biserica Ortodoxa, in sufletul si in inima mea s-a instalat o adevarata bucurie sufleteasca, mai mult ca inainte de a cunoaste aceasta Biserica. Si, fiindca sunteti inaintat cu varsta, nu vreau sa va obosesc mult decat sa va pun cateva intrebari”.

Printul Charles a intrebat:Printul-Charles (1)

„De cand va nevoiti in Athos si daca aveti scrisa viata voastra in Sfantul Munte de catre ucenici? Si ce ati pazit mai impor­tant si ce v-au invatat inaintasii, batranii care v-au crescut si indrumat pe aceasta cale?”

Parintele Dionisie a raspuns:

„In Sfantul Mun­te Athos, numit Gradina Maicii Domnului, sunt ve­nit din 1926 si nu s-a intamplat sa ma inchinoviez in vreo manastire, ci de la inceput am fost la viata linistita de la chilii, unde parintii cei vechi m-au in­drumat cu sfaturile lor cele duhovnicesti, pentru a ma putea incadra si a respecta viata monahala. Cea mai de capetenie fapta a monahului, dupa Sfintii Pa­rinti, este ca monahul sa nu-si faca cu nici un chip voile sale si orice ar dori sa faca sa fie cu intrebare la superiorul lui. Respectand cu sfintenie aceasta porunca poate sa-si agoniseasca in sufletul si in inima lui smerita cugetare, caci viata monahala si chiar cea crestineasca este o lupta continua cu patimile omului, dupa cum ne asigura Sfantul Apostol Pavel, ca «nu ne este noua lupta impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii intru cele ceresti.» Iar ca sa putem fi biruitori, dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, trebuie sa avem in suflet si in inima smerita cugetare. Aceasta este arma princi­pala a noastra in lupta cu duhurile rautatii”.

Aici printul a zambit si a zis:

„Apoi eu pot sa am smerita cugetare?”

Parintele Dionisie i-a raspuns:

„Fie omul cat de simplu, fie cat de inaintat in intelepciunea lumii acesteia, aceasta patima, mandria, este la fieca­re. Dar daca stim ca suntem oameni si ne aducem aminte ce ne invata proorocul David, ca <

Si in continuare Printul Charles a spus ca a fost in Romania acum doi ani:

„Am trecut pe la dum­neavoastra si vreau sa va amintesc ca am fost si am vizitat Romania si am ramas foarte multumit de frumusetile fapturii. De fel, am vizitat multe tari, dar de Romania am ramas mai multumit ca in alte parti.Am vazut frumosii munti Carpati cu natura lor, mi­nunatele rauri ce brazdeaza toata tara si bogatiile pamantului, dar, cu toate aceste mari frumuseti si bogatii, patura populatiei de jos nu este multumita, ci in suferinta. Constatand acestea, sunt hotarat ca, in timp, sa ajutam ca toata suflarea de pe fata intregii Romanii sa fie multumita de viata sa. Trebuie ajutati oamenii si sunt hotarat ca in timpul cel mai apropiat posibil sa le venim in ajutor“.

Parintele Dionisie a spus:

„Ne-am bucurat foar­te mult de frumoasele vesti ce le-ati adus si, daca Bunul Parinte ceresc va va ajuta sa va tineti promisiunea, va veti socoti ca samarineanul cel milostiv din Sfanta Evanghelie, caci am vazut ca nici preo­tul, nici levitul nu l-au ajutat pe cel ramit de talhari, ci samarineanul, un strain, care l-a luat, l-a ingrijit, l-a dus la han, a platit pentru el si apoi i-a spus hangiului sa-i poarte de grija ca-i va plati. Si dumneavoastra va veti asemana cu acest samarinean. Ca si pe acela, va va rasplati Dumnezeu in eternita­te, daca aveti scopurile pe care le-ati spus”.

Dupa aceea el singur a spus ca vrea sa-mi spu­na ceva tainic in biserica. La urma, Printul Charles a zis sa-i citesc o rugaciune, a plecat capul si Parin­tele Dionisie a pus mana pe capul lui si a spus ur­matoarea rugaciune:

„Doamne Dumnezeule a toata faptura, binecuvanteaza persoana aceasta, Charles, superior al Marii Britanii, care conduce un popor atat de numeros, cu sanatate si intelepciunea Ta, ca sa conduca spre pacea a toata lumea, ca asa vom canta si noi ca ingerii care au cantat la nasterea Ta: «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni binevoire.»“

Dar zicand pe roma­neste, nu a inteles nici parintele Isidor care traducea, iar Printul Charles a intrebat: „Ce rugaciune ai zis?”.

Cu aceasta, terminand, a intrebat daca este vreo carare de-a dreptul spre manastirea Pantocra­tor, pe jos. Si asa i-a condus parintele Ghimnazie pana la Faraklou, la drum.

De notat este ca in timpul discutiilor parintele staret, stand la masa cu oaspetii, le-a oferit o cinste dupa tipicul Sfantului Munte, adica o apa rece de la Agheasma Sfantului Mare Mucenic Gheorghie, cu o dulceata si cu un uzo1, iar la sfarsit o cafea. La urma, fiind zilele Pastilor, li s-a oferit oua rosii si a zis „Hristos a inviat!” la fiecare. Iar la ora pleca­rii parintele Ghimnazie a sunat clopotele in cinstea plecarii.

Si cu aceasta s-a terminat vizita superiorului Britaniei la comunitatea romana ortodoxa Colciu din Sfantul Munte Athos, unde staret este batranul ieroschimonah Dionisie Ignat, batran si orb, dar cu o sinodie de opt persoane plus parintele ieroschimonah Gheorghe Boboc, care se gaseste acuma in Romania, cu sanatatea nu tocmai bine.

Slavit sa fie Domnul si Hristos a inviat!, ca suntem imediat dupa Sfintele Pasti din anul 2000, adica in Saptamana Luminata, cel mai vesel timp dupa Sfintele Pasti. Amin si slavit sa fie Domnul, ca iata, „ce este mai bine sau ce este mai frumos fara numai a locui fratii impreuna, ca acolo au hotarat Domnul viata de veci“. Amin

Printul Charles, la inmormintarea unui duhovnicului Dionisie Ignat

Un cunoscut calugar si duhovnic roman de la Muntele Athos, ieromonahul Dionisie Ignat, originar din Arhiepiscopia Iasului, s-a stins marti din viata, printul Charles, mostenitorul tronului Angliei, participind miercuri la inmormintarea sa, dupa ce marti acesta a avut la Bucuresti o intilnire cu presedintele Ion Iliescu. “Parintele Ignat, unul dintre cei mai cunoscuti si cautati duhovnici de pe Sfintul Munte, la care se spovedesc nu doar preoti si calugari romani, ci si multi greci, s-a stins marti din viata, dupa o grea suferinta, iar la inmormintarea sa a participat si printul Charles. Parintele era de loc din Vornicenii Botosanilor si se afla acolo din 1926″, spune arhimandritul Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Iasului. Potrivit informatiilor oferite de ucenicii celui disparut, care avea peste 90 de ani, printul Charles s-a aflat in chilia Colciu -situata in vatra Manastirii Vatopedu – alaturi de aproximativ 200 de calugari, veniti sa-l conduca pe ultimul drum pe parintele Ignat. “Regulile sint foarte stricte la Sfintul Munte: calugarii sint inmormintati in ziua in care mor. Fiindca parintele Dionisie a murit pe inserate, inmormintarea s-a facut insa a doua zi”, spune arhimandritul Timotei Aioanei. Aceasta a fost a treia vizita din acest an a printului Charles la Muntele Athos. “Anul trecut, cind am fost la Muntele Athos impreuna cu parintele Victorin Oanele, staretul de la Sihastria, si cu parintele Dosoftei Scheiul, marele eclesiarh de la Catedrala, un ucenic ne-a povestit cum in urma cu un an sau doi printul Charles a fost dus la Colciu de arhimandritul Efrem si cum a ingenuncheat in fata parintelui Dionisie. A schimbat citeva cuvinte cu acesta prin translator, caci parintele nu vorbea engleza”, spune exarhul cultural al Arhiepiscopiei Iasului, precizind ca, desi nu se poate spovedi la Muntele Athos, fiind de religie anglicana, printul Charles ar putea merge acolo pentru a lua cuvinte de invatatura. De altfel, presa britanica nu a scapat ocazia de a face speculatii privind desele vizite ale mostenitorului tronului la Athos si apropierea sa de ortodoxie. “In inima sa, printul Charles este ortodox. Din nefericire, il constringe pozitia sa de viitor lider al Bisericii Engleze”, ar fi spus unul dintre calugarii care l-au intimpinat pe Charles, citat de cotidianul “The Guardian”.