Paşti
Şi iată-ne la marea întâlnire,
Întrebători, cu suflete pustii,
Luminii dătătoare de iubire
De-i vom deschide vom fi iarăşi vii.
El stă pe cruce răstignit de lume
Ca moartea cu a lui moarte s-o ucidă,
În cartea vieţii să avem toţi nume,
Păcatele-n păcate să le-nchidă.
Nu vrea nimic, nimic El nu ne cere,
Să creştem doar în noi ce-a semănat:
Iubirea, căci doar ea ni-e înviere
Şi doar prin ea trăim fără păcat.
Căci nu-i pe lume menire decât una:
Să ne iubim în pace, fără teamă, 
Să ne iubim, să ne iubim întruna,
Să ne iubim băgându-ne în seamă.
Păgâni sau credincioşi, aceeaşi soartă,
Spre infinit urcăm aceleaşi trepte…
Luminii care acuma stă la poartă
Deschide-i, n-o lăsa să mai aştepte!
