PATRIMONIU ARHEOLOGIC

RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICA PREVENTIVĂ

în perimetrul investiţiei

„Construirea barajului hidrotehnic pentru prevenirea inundaţiilor în zona de vărsare a Ibănesei in Jijia – Vorniceni – Pod Ibăneasa”(4)

Maria Diaconescu

Complexul nr. 15 (locuinţa nr. 15)

A fost descoperită la adâncimea -0,50 – 0,70 m. Suprafaţa utilă era de cca. 90 mp, formă rectangulară,şi era orientată NE-SV. Construcţia se prezenta sub forma unor îngrămădiri de chirpic, fragmente ceramice, unelte de silex.

Planul complexelor L15 şi L 16

Masa de chirpic neuniformă era deranjată în jumatatea sudică a locuinţei probabil datorită locuirilor slide-lostworld-148123din epoca bronzului şi Hallstatt. Prezintă porţiuni mai compacte în zona de nord. Culoarea platformei e roşu aprins, iar a lipiturilor pereţilor pal – cărămizie – gălbuie. În colţul de S – E a L15 se păstrează o suprafaţă de podină nederanjată, arsă la roşu, de cca. 10 cm grosime, realizată din lut amestecat cu nisip. La demontare se observă amprentele de bârne de cca. 7 – 15 cm pe care a fost aşezat lutul podinei. Toate acestea suprapun pământul negru. Bârnele erau orientate NE – SV, în zona vetrelor şi S – E în restul construcţiei. Sub bârnele platformei în capătul de S – E a construcţiei a fost descoperit un complex interesant în caroul C s-a aflat un vas (capac) cu gura în jos sub care se afla o bucată de ocru. Alături se mai aflau alte două bucăţi de ocru, un nucleu de silex, o râşniţă, un fragment ceramic cu bucăţi de cărbune pe el şi un chirpic cu o formă rectangulară prestabilită cu dimensiunile de 19 / 15 cm, gros de 5 cm realizat din lut amestecat cu pleavă, cu o gaură centrală de ţăruş piezişă de 5 cm interpretată ca fiind un ritual de fundare a construcţiei. Pe latura nordică a locuinţei au fost amenajate trei structuri rectangulare alăturate ce au o latură comună. Pentru individualizarea lor le-am numit structura nr. 1, 2 şi 3 aşezate pe platforma locuinţei. Structura nr. 1 (cuptorul) este o amenajare rectangulară, aproape pătrată cu laturile de 1,90 / 1,70 m. Din gardina acestei structuri s-a păstrat întreagă doar latura comună a celor trei amenajări, din celelalte laturi păstrandu-se cate 50 cm din latura de est, 33 cm din colţul de S – E şi 40 cm pe latura de nord, ceea ce dă dimensiunea şi forma acestei construcţii. 141-240×160 Lăţimea acestei rame – gardină era de 10 cm, înălţimea 20 de cm, din care 10 cm erau deasupra nivelului suprafeţei acestei structuri realizată din lut cu pleavă, arsă la galben – maroniu, feţuită, urmare a utilizării unui cofraj. S-au păstrat putine fragmente din lutuiala bolţii cuptorului ce purta amprente de nuiele. Pe latura de N – V mozaicate se găseau bucăţele de piatră ( 5/3, 4/3 cm ) ce au suprapus vatra cuptorului. Lutul vetrei era amestecat cu nisip astfel încât prin ardere acestea au căpătat aspectul şi duritatea cărămizii bine arse.Grosimea vetrei era de cca. 10 cm, mozaicată în bucăţi mari, cu dimensiuni cuprinse între 25 şi 15 cm, netezite. Pe latura de N-V a acestei structuri s-au aflat cărbuni şi cenuşă. Structura nr. 2 e adosată structurii 1 şi 3. Este de asemenea rectangulară şi are laturile de 0,65/0,65 în care e inclusă şi rama. Aceasta are colţurile rotunjite înălţată cu 1 – 2 cm deasupra suprafeţei mozaicate din interior. E realizată din lut cu nisip, arsă la roşu – cărămiziu. Îi lipseşte aproape 1/5 din suprafaţa vetrei în colţul de S – E. Structura nr. 3 lipită de celelalte două are laturile de 1,20/1 m. Din ramă s-a păstrat foarte puţin, cât să permită dimensionarea sa. Din suprafaţa mozaicată s-a păstrat ¼ realizată de asemeni din lut cu nisip. Din inventarul locuinţei enumerăm:un vas bitronconic ars secundar, 17 râşniţe de piatră, un percutor, un mâner de corn de cerb, un pahar mic, un vârf de săgeată, unelte de silex şi diferite fragmente ceramice de la vase diverse.

image006

Complexul nr. 16 (locuinţa nr. 16)

A fost surprinsă la adâncimea de -0,35m taluz sudic şi -0,87m taluzul nordic şi avea dimensiunile de 7,30/6,20 m, şi o suprafaţă de cca 45mp, orientată NV – SE. Tehnica constructivă utilizată este cea bine cunoscută: pereţi din nuială pe care s-a aplicat lutul cu pleavă cu grosimea de 3-5 cm, montanţi groşi de 10 cm, platformă cu urme de bârne groase de 10-15 cm. Drept amenajare interioară s-a dezvelit o vatră simplă, fără gardină, mozaicată, arsă inegal, cu o suprafaţă albicioasă, având lungimea de 1,15 m şi lăţimea de 0,50 – 0,60m.

Planul complexului L17

Aceasta suprapune o altă vatră cu aproximativ aceeaşi configuraţie, aşezată pe podina locuinţei ceea ce presupune două etape de utilizare. La demontarea L 16, sub podină în zona centrală a fost dezvelit un vas bitronconic, fară gură, cu diametrul de cca. 50 cm strivit sub greutatea podinei, depus ritual. Tot în această construcţie în afara perimetrului podinei, au mai fost dezvelite încă trei vase sparte „in situ”, aflate la o adâncime de 0,30 – 0,40 m, strivite de tavanul ce s-a prăbuşit peste ele. Locuinţa a suprapus pe latura de nord groapa 38. Din inventarul locuinţei enumerăm 10 râşniţe de piatră, un vas bitronconic de cca 50 cm înălţime, un vas cu umăr dublu de cca 40 cm, două vase globulare turtite, jumătate vas suport, un castron,un bol întreg, un percutor, două nuclee, o statuetă antropomorfă fragmentară, o unealtă de os găurită.

Complexul nr. 17 (locuinţa nr. 17)

A fost dezvelită la adâncimea de -0,25 – 0,40. Construcţia n-a avut platformă, astfel forma şi dimensiunea acesteia s-a făcut cu o oarecare aproximaţie. Totuşi se poate afirma, după materialele răspândite că locuinţa avea orientarea E – V, lungimea de cca. 7 m şi lăţimea de 5m. Drept amenajare interioară a fost sesizată o râşniţă mozaicată spartă în şapte bucăţi în capătul de S – V al acestei

construcţii. Alte două râşniţe de gresie s-au găsit pe latura de est şi N – V a locuinţei. Resturi de la pereţii construcţiei s-au prăbuşit peste ceramică pe latura de sud şi de est. Lutuieli mărunte cu urme de nuiele friabile, neuniforme, făcând parte din structura pereţilor se găsesc pe latura de S – V şi N – E, însă cele mai multe apar în zona centrală a locuinţei. Acestea sunt arse de la roşu intens la portocaliu, având în compoziţie pleavă şi şamotă. Materialul osteologic în locuinţa 17 s-a dovedit sărăcăcios. Ceramica descoperită în locuinţă este extrem de fragmentată şi aparţine tuturor categoriilor: grosieră, fină, ornamentată prin pictură, inclusiv ceramică de tip C. Din inventarul acestei locuinţe putem aminti fragmentele ceramice de la un vas tip amforă fără gură, două statuete antropomorfe, trei percutoare şi diverse alte unelte realizate din silex.

Arheolog şi muzeograf de aproape trei decenii, a scos la lumină vestigii istorice vechi de 6.000 de ani pe care le-a expus şi peste Ocean. Ea este este „responsabilă“ de tot ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 6.000 de ani în această zonă. „Am o dragoste aparte pentru istoria veche. Mereu am fost fascinată de modul în care au trăit înaintaşii noştri“, a spus Maria Diaconescu. Prima „expediţie“ arheologică a făcut-o în localitatea Copălău, unde avea informaţii că au existat aşezări Cucuteni. Rezultatul nu a fost însă cel aşteptat. „Decorul vaselor a fost distrus de aciditatea solului, iar rezultatul săpăturilor făcute nu a fost unul extraordinar“, a mărturisit ea. Nu a renunţat însă să caute comorile ascunse ale strămoşilor. Au urmat săpături în situri din localităţile Prăjeni, Strahotin-Dângeni şi Vorniceni, unde a muncit timp de zece ani. „În această localitate existau informaţii încă din 1976 cu privire la existenţa locuinţelor neolitice de tip Cucuteni. Aristotel Crâşmaru, cel care a înfiinţat Muzeul Săveni, a menţionat prima dată de existenţa unui sit arheologic în această zonă. Informaţia a fost confirmată, ulterior, de cercetările istorice“, a mai spus Maria Diaconescu. Şi aşa a fost. Sub podul Ibăneasa din localitatea Vorniceni a descoperit adevărata comoară pe care a căutat-o toată viaţa: un sat neoltic care a aparţinut culturii Cucuteni din faza de mijloc. Descoperirea sa este cu atât mai interesantă cu cât este unică în ţară. Ceramica de Cucuteni, la Vatican şi în SUA „Erau 17 locuinţe cucuteniene, 44 de gropi menajere cu materiale ceramice cu o valoare inestimabilă, râşniţe, unelte meşteşugăreşti folosite acum 6.000 de ani, peste 100 de statuete antropomorfe, unelte din os, piatră şi silex care spun multe despre această civilizaţie“, a spus arheologul care lucrează acum la restaurarea obiectelor. Acestea au apărut în peste 30 de expoziţii unicat organizate la Muzeul Judeţean de Istorie, dar au trecut şi de graniţele ţării. „Iubitorii de artă şi istorie din Elveţia, Italia, America şi Polonia le-au admirat în ultimii doi ani. Ceramica de Cucuteni a ajuns la Vatican, unde am organizat o expoziţie în 2008“, a precizat Maria Diaconescu. Acum se ocupă de o amplă lucrare care va cuprinde descoperirile sale de la Vorniceni. Arheologul este de părere că această cultură neolitică este izvorul actualei culturi europene, iar strămoşii noştri au fost inteligenţi, mai harnici şi mult mai uniţi în comunităţile din care făceau parte. Profil Născută. 8 martie 1951, Liveni-Manoleasa, judeţul Botoşani. Studii. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj. Familie. Este divorţată, are un băiat. Întrebări şi răspunsuri Ce planuri de viitor aveţi? Lucrez la o carte care va cuprinde toate informaţiile privind cultura cucuteniană descoperită timp de zece ani în localitatea Vorniceni. Ce aţi învăţat din descoperirile făcute? Am aflat că oamenii care au trăit acum 6.000 de ani erau foarte inteligenţi şi au reuşit să facă lucruri de o calitate inegalabilă, dovadă că se păstrează şi astăzi. Leagănul civilizaţiei europene este Cultura Cucuteni.

Săpăturile de salvare de la Vorniceni,jud. Botoşani (campania 2002)

Maria Diaconescu

În urma rezultatelor pozitive înregistrate prin săpăturile arheologice în anul 2001, care au dus la identificarea sitului pe amplasamentul obiectivului de investiţii finanţat de Compania Naţională – Regia Apele Române Iaşi, campania anului 2002 a avut ca obiectiv principal cercetarea integrală a zonei respective în vederea eliberării de sarcină arheologică.

Am urmărit stabilirea exactă a stratigrafiei sitului de la Vorniceni, punct Ibăneasa, în vederea încadrării cronologice a aşezării eneolitice din acest punct, identificarea şi cercetarea complexelor, deţinerea tuturor datelor posibile, utile atât în reconstituirea cadrului istoric în care a fiinţat cât şi pentru reliefarea particularităţilor locuirii cucuteniene de aici, comparativ cu aşezări ce aparţin aceleiaşi culturi. Am acordat atenţie particularităţilor de construcţie cucuteniene, modului de conservare a acestora şi vieţii spirituale a acestei populaţii. Rezultatele cercetării şi interpretarea lor

Ca rezultate ale campaniei din 2002, menţionăm:

-dezvelirea a cinci locuinţe de suprafaţă aflate în diverse stadii de conservare;

-degajarea a zece gropi menajere ; a fost salvată o impresionantă cantitate de ceramică, unelte, obiecte de cult.

Au fost descoperite vestigii arheologice aparţinând eneoliticului cucutenian – faza AB, epocii bronzului (cultura Noua), dar într-un strat neconsistent, neuniform spaţial, perioadei dacice (Hallstatt), precum şi foarte puţine fragmente ceramice aparţinând culturii Sântana de Mureş (sec. IV-V).

Scurtă descriere a descoperirilor

Săpăturile s-au concentrat în zona de terasă a aşezării în apropierea deversorului, funcţie de lucrările şantierului în construcţie, în cursul acestei campanii au fost investigate în total cinci locuinţe de suprafaţă, între care deosebim două tipuri: locuinţe cu podină de lemn şi strat de lut deasupra (L 8 în sectorul şi locuinţe aşezate direct pe sol, pe pământ negru, amenajat, fără structură de bârne.

L5 – a fost surprinsă pe traseul S IV. A fost deranjată din vechime, şi, întrucât locuinţa a fost construită fără podină, iar gropile parilor folosiţi în construcţie nu au fost vizibile, planul locuinţei a fost stabilit după fragmentele ceramice răspândite pe suprafaţa locuinţei şi resturi de chirpic de la pereţi. Aproximativ în centrul L 5 (m 30), pe latura sudică, s-au identificat câteva lipituri de vatră, ce fusese aşezată pe o platformă de blăni. Resturile ei incendiate erau concentrate pe o suprafaţă de 7,20×4,10 m.

Legat de L 5, dar în afara ei, la trei m vest de aceasta s-a găsit un vas întreg – o cupă din pastă fină, pictată pe toată suprafaţa, având în ea jumătatea inferioară a unei figurine antropomorfe feminine. Alături de aceasta s-au găsit un fragment de vas suport, un fragment de vas binoclu, oase de animale mari, oase de la craniu şi coarne de bos primigenius, oase calcinate, toate acestea având un caracter cultic.

L 6 – este una dintre cele mai mari descoperite până acum, având suprafaţa de 9x12m , fiind dezvelită pe traseul S VII. E construită direct pe sol. Ca amenajări menţionăm existenţa unei vetre cu dimensiunea de 1×0,60 m pe latura nordică,aflată pe un suport

de pietre, fiind realizată din lut amestecat cu pleavă, În capătul sud- vestic al L 6 s-a aflat un cuptor cu o suprafaţă de 1×1,35 m. Bucăţile de vatră de foc aveau grosimea de 4-5 cm şi aveau consistenţa pietrei, fiind arse pe o singură parte. Din acesta s-au găsit şi bucăţi cu o margine finită, înţepată, cu amprenta unui capăt de nuia, având forma unei coloane tăiate pe jumătate.

Sub acest cuptor s-a găsit un vas de ofrandă, de fundaţie, depus ritual. Un alt vas de ofrandă a fost depus în G 6 din aceeaşi L 6. La capetele L 6, la colţurile locuinţei rectangulare s-a utilizat un lemn masiv, despicat sau nu, ce a dat soliditate construcţiei. Chirpicul din zona de îmbinare a celor două laturi are între 7-8 cm grosime şi 10-15 cm. Chirpicul este foarte bine ars, are consistenţa cărămizii.

L 6 a fost afectată de o construcţie – bordei hallstattian, ce a străpuns nivelul cucutenian şi în care a fost amenajat un cuptor cu dimensiunile l,50xl,25m şi care a apărut la 1 m adâncime. Bucăţile de chirpic au culoare cărămizie, poartă urme de crengi, nuiele. în cuptorul prăbuşit s-au găsit fragmente ceramice de la 2-3 vase sac, cu brâu alveolar şi fragmente osteologice.

L 7 a apărut în capătul S X şi avea dimensiunile 4,10x7m. A fost deranjată de locuirile ulterioare (s-au găsit fragmente ceramice Noua şi Hallstatt).

În zona centrală a L 7 au apărut resturile unui cuptor care a fost amenajat pe o platformă de lemne cu diametrul de până la 10-15 cm, ars la roşu. Bolta cuptorului era prăbuşită sub formă mozaicată şi avea culoare albicioasă, iar gardina cuptorului era de culoare galbenă, asemenea lutului.

L 8 s-a găsit în sectorul B şi din ceea ce s-a mai păstrat, urmare a intervenţiilor ulterioare şi construcţiilor moderne, avea suprafaţa de 6×4 m. A fost construită pe scânduri fasonate cu lăţimea de 10-20 cm, lipitura de lut având grosimea de doi cm. S-au găsit foarte puţine fragmente de chirpic cu urme de stuf, probabil degajate de locuirile ulterioare.

Sub platformă se observă o culoare brun-maronie a solului, urmare a putrezirii, arderii lemnelor podinei. Nu au fost observate resturi ale vreunei instalaţii de încălzit.

L 9 a apărut în capătul S XII, pe o suprafaţă foarte mică. Urmează a fi dezvelită în totalitate în campania următoare.

Gropile menajere

În spaţiile dintre locuinţe şi sub acestea, s-au aflat un număr de 10 gropi menajere. Au dimensiuni şi forme variate şi cuprind, pe lângă fragmente ceramice, oase, unelte, cenuşă, fragmente de chirpic, figurine antropomorfe.

Ceramica

Definitorie pentru aşezarea de la Vorniceni, ca de altfel pentru oricare alta, este ceramica. Notabilă e abundenţa, diversitatea de forme, decor şi dimensiuni a vaselor.

Remarcăm prezenţa în această aşezare a unor vase care în ceea ce priveşte forma, decorul, sunt cunoscute în faza A la Drăguşeni, dovedind continuitatea clară, lină, cu forma precedentă.

În linii mari, ceramica se poate grupa în patru categorii:

a) de uz gospodăresc ;

b) ornamentată prin pictură dar şi cu decor canelat şi pictat în cazul câtorva fragmente ;

c) ceramică fină sau foarte fină ;

d) ceramică tip Cucuteni C.

Din păcate, cu toată abundenţa de materiale descoperite, se întregesc foarte puţine vase, fragmentele ceramice ale aceluiaşi vas sunt extrem de dispersate, rar găsim 3-4 fragmente din acelaşi vas, şi chiar mai rar vase întregibile.

Printre formele moştenite din faza A de la Drăguşeni enumerăm: străchinile, capacele în formă de calotă şi clopot, vase suport, cu corp cilindric şi capete evazate, dar şi fragmente asemănătoare vasului tip Hora de la Drăguşeni, vase binoclu, pahare cu corpul bombat şi gâtul lung, vase cu gura largă, buza evazată, gât cilindric, corp bitronconic, castroane cu umărul carenat cu buza spre interior sau dreaptă, vase cu dublă boltire decorate cu trei registre suprapuse, vase miniaturale, pahare.

Dintre formele noi, descoperite la Vorniceni, necunoscute în aria culturii Cucuteni, amintim următoarele :

– castroane cu buza trasă orizontal şi decorată (diametrul vasului 40 cm, lăţimea buzei 3,6 cm) formă ce o regăsim abia în secolul IV d. Chr. în cultura Sântana de Mureş

– vase sub formă de cupă, cu o treaptă prag în interior, utilizate mai ales ca vase de cult ;

– vase cu fundul profilat ;

– pahare cu corp arcuit, pictate într-un singur registru ;

– disc circular, pictat pe ambele feţe.

În amestec cu ceramica descoperită în locuinţe şi gropi s-au găsit şi fragmente tip Cucuteni C. Pasta are în componenţă scoici pisate, dar sunt şi de cele care folosesc ca degresant fragmente ceramice de aceeaşi factură. Este ornamentată cu ajutorul unui obiect dinţat, imprimeurile fiind sub forma unor arcuri, şiruri de împunsături, crestături pe buză, în aceeaşi manieră cu cele de la Drăguşeni. Nu s-au găsit fragmente imprimate cu şnurul.

În ceea ce priveşte decorul am putea afirma că acesta prezintă un interes deosebit din mai multe puncte de vedere: legătura evidentă pe care o are stilul decorativ al ceramicii din faza A de la Drăguşeni, diversitatea decorului utilizat şi existenţa celor patru grupe stilistice decorative caracteristice fazei AB (bineînţeles în proporţii diferite unele de altele).

Motivele decorative cel mai des folosite sunt volutele spiralice însoţite de benzi oblice, însoţite de benzi-linii pictate, arcuite, toate acestea fiind dispuse funcţie de zonele constitutive ale vasului.

Cercetarea aşezării de la Vorniceni prezintă interes şi pentru legăturile cu celelalte aşezări cucuteniene din zonă, din fazele A şi AB, pentru a se stabili mai bine raportul de continuitate, succesiune a aşezărilor din cele două faze şi totodată spre a observa cum se articulează cele două faze ale culturii Cucuteni. De asemenea se vor elucida multe aspecte legate de cele două etape ale fazei AB, a grupelor stilistice.

Materialele descoperite la Vorniceni constituie o dovadă că procesul trecerii de la ultima etapă a fazei A la faza AB a avut loc în această zonă a ariei cucuteniene şi nu în estul acesteia (cum afirmase prof. Vl.Dumitrescu în Originea şi evoluţia culturii Cucuteni- Tripolie, SCIV, 2, anul XIV, 1963).

Ar fi poate necesar să amintim aici faptul că, potrivit lui D. Monah şi Şt. Cucoş (în Aşezările culturii Cucuteni -1985), aşezările fazei AB se grupează în judeţul Botoşani, aici fiind cartate 66 de aşezări sigure AB, ceea ce înseamnă un procent de 44,3%.

Concluzia ar fi că într-adevăr, trecerea la faza AB a culturii Cucuteni este rezultatul unui proces intern (fară ca ceramica Cucuteni C să aibă un rol important).

Unelte

În cadrul pieselor litice s-au descoperit topoare, dălţi, lame, răzuitoare, vârfuri de săgeată, râşniţe, percutoare, nuclee. Dintre uneltele de os, majoritatea o deţin împungătoarele, spatulele, dar sunt şi ace şi unelte găurite din corn.

Din lut ars amintim descoperirea a două fragmente de greutăţi de la plasa de pescuit. Lipsesc fusaiolele (am găsit doar una în campania trecută). Explicăm aceasta ori prin folosirea fusului de lemn sau prin orientarea spre anumite grupe de ocupaţii.

Din aramă s-au găsit doar două obiecte, un ac şi o mărgică.

Plastica

În aşezarea de la Vorniceni s-a descoperit un număr important de figurine antropomorfe, atât feminine cât şi masculine. Reprezentările zoomorfe sunt în general puţine, piese mărunte, realizate modest.

Exponatul lunii noiembrie la MUZEUL JUDEŢEAN Botoşani

Exponatul lunii noiembrie la MUZEUL JUDEŢEAN Botoşani
În cadrul proiectului expoziţional „Exponatul lunii”, Muzeul Judeţean Botoşani propune vizitatorilor un obiect inedit, descoperit în timpul săpăturilor arheologice de la Vorniceni, judeţul Botoşani, coordonate de arheologul Maria Diaconescu. Este vorba de un căuş din corn de cerb, aparţinând culturii Cucuteni, care exemplifică diversitatea creaţiilor celor ce au trăit pe teritoriul actualului judeţ Botoşani cu mai bine de 5.000 de ani în urmă.