Plâng
Pornesc la colind cu gândul curat,
Atât de senin și de limpede cer,
Sclipesc luceferii pe cerul înalt
Noi, cântăm la ferești ,,Lerui ler”!
Nu mai suntem copii, s-au dus anii…
Dar în suflet colindul ni-i sfânt,
Împărțim cu săracii și colacii și banii,
În căsuțele lor, de chirpici și pământ.
Arde stea luminoasă în prag,
Pe obraji, se preling lacrimi sfinte
Vin copiii să colinde cu drag,
Orice bătrân, azi, ne este părinte!
O fereastră mai slab luminată-
Plâng. Colind să se-audă și-n cer…
Pân-la mama. Tata- așteaptă…
Am venit să-i colind, Lerui ler!
