Pribegind prin temple
Mi-am strivit sămânța care m-a creat,
De deasupra lumii, am zărit asfaltul,
Străzi încrucișate, rele, de urmat.
Pribegind prin temple, am zărit istorii,
Zei cu doru-n palmă și cu ochi de fier,
Împrejurul nostru sunt statui și glorii
Ale celor care ne privesc din cer.
Cerul are-o soră care ne desparte
De a noastră glie, de al nost’ pământ;
Culegând mistere te afunzi în carte,
Te hrănești cu dorul scos dintr-un cuvânt.
Dumnezeu e mare, lumea îl cunoaște,
Cu toții-l proclamă: ,,Mare-nvățător!”
De o vreme bună, soarta rea ne paște
Credința din suflet, asta-nseamnă dor.
Ne-am vândut pământul, un izvor de hrană,
Care ne oferă tot ce-nseamnă trai,
Din pământ ne naștem și-un pământ ne cheamă,
Căci pământu-nseamnă colț de iad sau rai!
marți, 13 octombrie 2020 17:48 -
- Tags:
★ ★ ★ ★ ★