Ştefan cel Mare, prin actul domnesc dat în Suceava la 25 aprilie 1475, întăreşte
mănăstirii Humorului Dvornicenii sub Dumbrava Înaltă, Stăucenii şi Glodenii etc..
Ştefăniţă Vodă, prin uricul din 30 iunie 1519, dat în Hârlău, întăreşte boierului
Dragotă Secuianul, satul Cordăreni, pe Ibăneasa, sub Dumbrava Înaltă şi satul Verbia de
cealaltă parte a Jijiei.
Petru Vodă Rareş întăreşte mănăstirii Humorului, prin actul domnesc din 18 ianuarie
1536, daniile făcute de înaintaşii săi: Ştefan cel Mare (tatăl său), Bogdan Vodă (fratele
său), şi Ştefăniţă Vodă (nepotul său de frate), anume Dvornicenii sub Dumbrava Înaltă,
Staucenii şi Glodenii etc..
Simeon Movilă Voievod, prin uricul din 4 mai 1607, dat din Iaşi, întăreşte o veche
danie de la Alexandru Voievod cel Bun „… a treia parte din satul Cordăreni, pe Ibăneasa,
partea de sus şi cu iaz cu moară şi cu a treia parte din Dumbrava Înaltă, care este ţinutul
Dorohoiului”.
Aşezări atestate documentar în secolul al XV –lea:
 Vorniceni (26 decembrie 1428, “…Dvorniceanii sub Dumbrava Înaltă…“)–satul pare
a fi mult mai vechi deoarece Dealul Săliştei, aşa cum indică şi toponimul, reprezintă
vatra unui vechi sat, aici fiind descoperite fragmente de ceramică, obiecte de fier,
precum şi o jumătate de cruce relicviar atribuită secolelor XII-XIII. Nu este exclus ca
satul să fi existat şi în secolul al XIV-lea;
 Glodeni, Stăuceni (26 decembrie 1428, 25 aprilie 1475, “…Dvorniceanii sub
Dumbrava Înaltă şi Glodeanii şi Stăvceanii…“) – sate dispărute situate pe teritoriul
actual al comunei Vorniceni. Satul Glodeni, pe baza hărţii lui Dimitrie Cantemir
(Al.Păunescu şi colab., 1976) este situat pe partea stângă a pârâului Ibăneasa,
aproximativ în dreptul satului Vorniceni. M. Costăchescu afirmă că în anul 1742
cele trei sate amintite în documentul din 1475 formau un singur sat numit Vorniceni.
Din punct de vedere al tipului de proprietate, satul Vorniceni (şi fostul sat
Stăuceni) sunt sate mănăstireşti, ele aparţinând mânăstirii Umor din Bucovina.
Sursa: PARTICULARITĂŢI ISTORICO – GEOGRAFICE REFERITOARE LA TIPOLOGIA
AŞEZĂRILOR RURALE DIN COMUNELE AFERENTE BAZINULUI IBĂNESEI (JUDEŢUL BOTOŞANI),
autor PROF. APOSTOL ALEXANDRU – LICEUL TEORETIC “ANASTASIE BAŞOTĂ” POMÂRLA
Ultimul document în care se întâlneşte denumirea Dumbrava Înaltă este actul
domnesc al lui Eustratie Dabija de la 4 ianuarie 1663, din Iaşi. Prin el se întăresc
mănăstirii Humor diferite danii mai vechi, printre care şi „ satele Dvorniceni, sub Dumbrava
Înaltă, Stăuceni şi Glodeni”.
În documente din anul 1821 se arată că biserica actuală veche aşezată în centrul
satului ar fi fost adusă din marginea satului. Pe o icoană din această biserică este
inscripţionat anul în care a fost dăruită bisericii, 8 iunie 1785, iar pe un clopot este
inscripţionat anul 1747, dată la care se presupune a fi construită biserica.
În ceea ce priveşte satele Davidoaia şi Dealu Crucii, aceste sunt încadrate, conform
aceleiaşi lucrări, în categoria aşezărilor înfiinţate în secolul al XIX-lea şi în prima parte
a secolului XX,