S-a-ntors copilăria iar în mine
ca un soldat de la război.
Stă timidă-ntr-un colţ de suflet
cerşindu-mi anii înapoi.
S-a-ntors cu dealuri şi cu vii
şi cu păduri ce nu mai sînt,
cu plugul tatei ruginit
ce ară-n mine nu-n pământ!
Vai, cum mi-e scumpă amintirea
ţăranilor mei buni şi dragi!
Dar peste toate se aşterne
covorul frunzelor de fagi.
S-a-ntors copilăria iar în mine,
parc-a ştiut cât mi-e de dor,
dar n-o voi mai lăsa să plece
de-o fi copil bătrân să mor.
 VIOREL BOLDIS