E ziua ta, măicuța! Si-atâta mi-as dori…
Prin stratul cu lalele, sa te mai pot zări…
Născută primăvara, cu sufletul de floare
Te-ai dus pe alt tărâm, sa picuri alinare…
Ca știi … De dimineața, al primăverii ceas
Oprea zorii la tine… sa facă un popas…
Si te găsea acolo, mereu neobosita…..
Azi in înțeleg, măicuța… Oricât de necajita,
Aveai a ta putere…zambeai cu glas de floare
Iar noi a ta durere… Nu pricepeam cat doare….
Acuma parca liliacul, un pic e mai decolorat
Si tufa ta de iasomie, parca parfumul, la uitat..
Si chiar bujorii mama draga, tu nu i-ai mai vazut… si știi??
I-a napadit de-acum buruiana, tot asteptandu-te sa vii…
Ce sa-ti mai spun, maicuta?.. știi, de mult n-am fost nici eu pe-acasa
Pierdută-n alte tari pustii… Dar dorul inca ma apasa..
Si de ma-ntorc, inca astept, cand pragul porții l-oi trecea,
Sa te zăresc printre perdele… Cosand.. Cum m-așteptai candva…
Azi stiu ce greu, maica ti-a fost, si ce saraci eram..
Era asa geroasa iarna….. Dar noi, inca te-aveam…
Si ne lipseau de toate, da-n ochi toti ne priveam…
N-aveam nimic, maicuta draga…. Dar ce bogati eram…
Ce daca fumegand din greu, sfarsea in lampa gazul?
Pe masa… Un ciot de lumanare, ne mangaia obrazul…
Sant mare-acum, si cresc si eu la randul meu copii…
Dar tot mi-e Dor de tine, MAMA… La pieptu-ti sa ma tii!!
Sa mai astepti ca alta data, cu ce ai bun pe masa
In lungul drumului privind… sa-ti vina Zana-acasa….!!!!
