Si luna râde…

Se stinge soarele în valuri,
De arsita trecutei veri,
Pe plajă se mai văd doar urme
Dar tu iubito nicăieri…

Furtuni se pregătesc departe
Iar luna râde… a câta oară!
Si se alintă printre maluri
Cu trupu-i roz, de domnişoară.

Hei, m-ai uitat nefericito…
Sau marea te-a ascuns de mine,
Şi trist, şi orb, străbat nisipul
Aştept un vis, ce nu mai vine.

Şi luna râde… cu râs tandru
Şi mă cuprinde cu luciri,
Iar briza mării răspândeşte
Parfumul tău de trandafiri.

Curând apari , în voaluri albe
Râzând alergi cu luna-n piept,
Si marea doarme linistită
O… dacă ai şti de când te- aştept!

Şi mă revărs şi mă descopăr,
Şi mă retrag, mă sparg de maluri
Sus, luna râde… râs haotic
Jos, marea s-a umplut de valuri.

Mariana Adascalitei