SPUNE-I TU…
E negru în capătul lumii şi-n valea de jos e dezmăţ,
Cobor de pe raft dicţionare să caut cuvinte alese..,
Sunt ultima vie ofrandă adusă acestui ospăţ
Şi cea mai tristă făptură din cele ce n-o să-ţi mai pese…
Îmi tremură mâna pe fapte şi umerii laşi se despart
De braţele mele de plumb,cândva uşoare de tine…
Giganticul templu de gheaţă în ochii mei mi sa spart,
De curge în cioburi iubirea şi toată durerea din mine…
Insulele goale toate…mă revendică-n blesteme
Să destram de tine dorul, aş dospi în tihna lor…
Dar să-ndes în mine moartea mi se pare prea devreme,
De aceea doar iubita-ţi se aşteaptă ca să mor…
Spune-i tu să n-aibă teamă că de tine mă apropii..,
Spune-i tu că sunt departe si că nu-ţi mai bat la uşi…
Spune-i c-am rămas pe mare şi că te visez cu ochii,
Şi că în obrajii umezi…mi se-mplântă pescăruşi…
