La noi în suflet încă plouă,
E toamnă infinită-n noi,
Parcă am fi doi stropi de rouă,
Parcă am fi făcuţi din ploi.
La alţii-i vară nencetată,
Nici frig nu e, nici umbre nu-s,
O vară infinită, plată,
Un răsărit fără apus.
Dar ce nu moare, nu răsare,
Ce nu se zbate, stă pe loc,
Fără de nori acelaşi soare
E doar un simplu ghemotoc.
Iar zâmbet nu-i mai minunat
Ca cel de după plâns şi dor,
Când lacrimile l-au spălat
Şi zâmbetu-i strălucitor….
Cu sufletele leoarcă stăm…
Urnească-se în noi potop,
Vom învăţa să înotăm,
Pas după pas, strop după strop.
