Tarzie toamna

Când te privesc aşa împodobită,
Respir mai rar, dar gându-i mai intens,
Trist calc pe umbre galbene si roşii,
Iar frunzele căzute pe-alei covoare ţes.

Din griul norilor şi-au pus urzeala
Neobosiţi păianjeni la pânza toamnei prind,
Prin iţe si prin spată vântul trece fuiorul,
Iar ceturile grele covoarele i-ntind.

Peste livadă merii, si prunii, si gutuii,
Cu-arome si culoare mă farmecă, mă îmbată,
Sub tălpi mă arde frunza… tot una cate una,
De bruma rece-a toamnei scuturată!

Prin vii podoaba-ti cade ruginie,
Ciorchini de aguridă si de miere,
Adună soare-n fiecare boabă…
Scăldate-n calda toamnei mângâiere.

Frumoasă-i Doamne toamna –n orice clipă,
Si-i cânt balade, si-i dedic poeme
N-o s-o intâlniti pe aleile eterne
Căci toamna… s-a ascuns in crizanteme!

Mariana Adascalitei

Catalin Relenschi-pictor