” Violonista ” ulei pe panza, Catalin Relenschi-pictor
Te chem., cu inima înfrântă…
Și-un gram de liniște cerșesc
Mă simt trădată rând pe rând,
De tot ce-i simplu și lumesc.
Nici nu mai știu unde-am greșit
Și cum a fost când a fost bine,
Tu mă-nțelegi și ți-e iți cer
Durerea s-o împarți cu mine.
Îți cer cu lacrimi să-nțelegi
Și poate-un fel de disperare,
Mai bat la poarta ta și atât…
Tu, singura mea vină și scăpare .
În fiecare zi îmi spun că pot…
Și-n fiecare zi, din nou…mi-ajunge!
E sufletul atât de răvășit,
Și-atât de greu…că nu mai poate plânge.
Îs porțile închise prin-prejur,
La tine nu văd lacăt la intrare,
De-atâtea lacrimi poate am orbit
Și bat la poarta ta cu disperare.
Răspunsul vine parcă din alt timp,
Sau, e, ecoul unei triste infrângeri,
Dar, simt căldura sufletului tău…
Și chipul tău, înconjurat de îngeri!
