Timpul

Ascultaţi Timpul. Oh Doamne, cum aleargă!
Adulmecaţi încetişor mireasma lui dulceagă
Ce arde nările, apoi pe gât în jos
Viaţa se pierde-n timpul uituc şi nemilos.

Un pas câte un pas, o zi apoi o noapte,
Timpul ne-mbătrâneşte, vieţile ni-s coapte,
Spinarea ne e ruptă, insomnii, neplăceri,
Nici nu ne dăm seama că mâine-i deja ieri.

Duminica, băieţi, biserica ne cheamă,
Domnul ne spionează, ne cere să dăm seama,
Iar tu, plecându-ţi capul, îi săruţi mana popii,
Visându-te în rai, cu-n pas în buza gropii!

Ascultaţi Timpul. Un pas câte un pas,
O zi apoi o noapte, puţin ne-a mai rămas,
Şi tu, plecându-ţi capul spionului ce aşteaptă,
Săruţi a popii mâna ţinând calea cea dreaptă

Şi cu spinarea frântă, în prag de nemurire,
El, Dumnezeu spionul, te scrută c-o privire,
Un semn făcut cu mâna şi eşti tăiat afară.
Calea cea dreaptă spui? Ba calea cea amară!

Nu îţi mai pierde timpul ţinând străzile lor
Şi nu îţi plecă capul unui zeu dictator,
Tu umblă aşa cum vrei, aşa cum ţie-ţi place,
Lăsându-i ca să umble şi pe ceilalţi în pace.

Iar la sfârşit, ajuns la capătul de drum,
Când o să te întrebe de ce, cine şi cum,
Ţie nu-ţi fie frică, căci Timpul s-a oprit,
Trecut şi viitor în Timp sau contopit

Şi totu-i doar visare, o clipă infinită,
Viaţa-i ca un vis prin timp rătăcită.
Nici Alfa, nici Omega, nici prima, nici apoi,
Timpul e Dumnezeu, dar Dumnezeu e-n noi!

Viorel Boldis