De când mă cauți?… De când ești pe drum?
Tu cel flămând de dragoste, însetat…
Stau anii între noi parcă-i un zid
Și-ajungi târziu… și-ajungi pe înserat!

De-ai fi ajuns, poate, prin primăvară
Când noaptea avea cerul plin de stele,
Când adormeam pe fân cosit- cu flori,
Te-aș fi ascuns în visurile mele.

De-ai fi strigat să știu, de-ai fi strigat
Sau, să fi dat vre-un semn… că încă speri
Nu pot să jur, dar te-aș fi așteptat…
Iubirea, mi-ar fi dat atunci puteri!

E toamnă acum, ce toamnă fără milă
Și-atâtea frunze mor pe rând , pe rând
Și tu-ai ajuns târziu… e prea târziu
Și-ți simt făptura tristă, agonizând.

Pe fruntea toamnei lacrimi șiroiesc,
A mele lacrimi se adună-n gene…
Într-un târziu, să-mi spui când vei ajunge
Pe unde-ai fost un pribeag… atâta vreme?