Tu n-ai murit Mihai, poeţii nu mor.
Se retrag uneori în visele lor
Lăsându-ne goi ca cerul pustiu.
Tu n-ai murit Mihai, tu încă eşti viu,
Tu încă păşeşti printre noi cu sfiinţă,
Trist de atâta necuviinţă
Cuibărită în sufletul neamului tău.
Iar noi tot aici, din rău în mai rău…
Te mai citim uneori, tot mai rar;
De te-am înţelege mai bine măcar.
Tu n-ai murit Mihai, suntem noi cei morţi.
Cum de încă ne mai suporţi,
Cum de încă n-ai vomitat
Poporul acesta neruşinat?
Tu n-ai murit Mihai, că de-ai fi murit
Sufletul ţării ar fi-nmărmurit.
Te aşteaptă încă îngerii în rai…
Spre norocul nostru, tu n-ai murit Mihai.

Viorel Boldis