Tu nu spune nimic, o să aprind eu focul…
Tu lasă-l doar să ardă, suflând din când în când.
Tu nu spune nimic, te pierde doar în
flăcării ce în noi mocneşte-ncet arzând.
Taci… închide ochii… simți adierea nopții?
În flăcări se răsfrâng suspinele din noi
și ard, în ciuda lumii ard și-a sorții,
și-a toamnei infinite ce ne îngroapă-n ploi.
Tu nu spune nimic, tu taci si-nchide ochii…
Pe buze tremurândă-ți se-nfiripă luna
și noaptea se descoasă de-alungul lungi-ți rochii.
Taci… nasc stelele în plete-ți, una și-ncă una…
Tu nu spune nimic, focul încet se-ncinge…
Simți adierea lunii ce-ți scapară pe buză?
Oh tainică iubirea iarăși va învinge
și iarăși vietii noastre fi-va calauză.