Dimineața , noaptea cateodată,
Mie-mi place să ascult povești,
Când sunt veselă sau supărată
Tu să-mi spui mereu că mă iubești.
Mie-mi place să ascult cântând
Păsări, greieri… Îngerii cerești,
Melodii mai vesele, mai triste
Dar în vers să-mi spui că mă iubești.
Mie-mi place să mă scol în zori,
Să întâlnesc lumina la ferești
Și un licăr în privirea ta,
Când îmi spui șoptit că mă iubești.
Mult îmi place să trăiesc râzând,
Tu măcar prin vise să- mi zâmbești,
Chiar și-o lacrimă de-o vezi căzând,
Nu-i nimic, eu știu că mă iubești.
Deși-i toamnă, brumele-s pe văi,
Chiar de ninge acolo unde ești…
Eu ți-aud a inimii bătăi
Și când spui, târziu, că mă iubești.
Da… și-acum când nu mai sunt copil
Mie-mi place să ascult povești…
Că mă minți, că poate m-ai mințit
Tu să-mi spui mereu… că mă iubești!