Cu ochii’nchisi , cazut pe ganduri
Apare des, chiar mai mereu
Imagini care fug pe campuri
Departe…. inspre satul meu!
La drumul pietruit ce pleaca
Spre casa unde am crescut
Iar inima imi plange parca
Dupa ce’a fost si a trecut
Mie dor de umbra de la nuci
Sa stau intins intr’o coliba
De balaceala din burtuci
Sa dorm pe patul mic din tinda
Dar cel mai mult imi este dor
De apa rece din fantana
De painea scoasa din cuptor
De verzaturi si de gradina
Sunt ratacit si spun ca eu
Chiar de visez ceva ce’i ireal
Sunt prins in ganduri mai mereu
De’un lucru care pare’a fi banal
N’as vrea decat o zi sa fiu
Copil cum am mai fost odata
Sa fiti si voi, toti cei care va stiu
Sa ne’adunam in drum…. pentru o zi, la joaca!
