Se leagănă în jilţ, uitat de vreme,
De ani potop, ce au lăsat doar semne.
Înfăşurată-n şal, cu ea de-o seamă,
De chipul tău e plină casa… mamă.

Se unduie doar aerul sau tu,
Te uiţi pe geamul de la drum.Ori nu…
E cald in casă, sau, doar mie- imi pare-
Nici jilţul nu mai stă din leganare.

În sobă focul arde cu scântei
Ce scapără; sau mamă-s ochii tăi
Ce ard şi luminează casa, gândul,
O…mamă, tu, de-o seamă cu pământul…

Înfăşurată-n şalul alb ca neaua,
La geam, tu laşi să cadă lin perdeaua.
Se stinge focul şi se face frig…
Stai , nu pleca …am vrut doar să te ating…