Tot mai visez iubito la fereastră,
Aveam ascuns în palmă un ghiocel,
N-am să-ţi vorbesc, m-aş pierde în cuvinte,
Dar, ce gingaş o să-ţi vorbească el.
Pe-afară iar e- un zvon de primavară,
Cu freamăt trece vântul pe la geam.
Soarele a topit tot omătul pe dealuri,
Păsărele se cuibăresc jucăuşe pe ram.
Tu esti departe, poate pentru o vreme…
Sau poate, nu mai vrei să vii napoi.
N-ai să găseşti un om să te iubească,
Şi primăveri frumoase ca la noi!
De dorul tău, revin acasă păsări,
Nămeţii de-astă iarnă sau topit,
Şi zburdă mieii iarăşi pe imaşuri,
Dar fără tine… nu sunt fericit!
De dorul tău, pe dealuri iarba- învie,
Eu incă mai visez ca intr-un plic,
Să te găsesc iubito… ca pe-o poză,
Să fii doar tu, şi să nu scrii nimic!
Voi spune atunci că, da… e primavară!
Şi înfloresc iar florile-n zăvoi,
Şi toporaşii cu parfum ne-nbată,
Şi… hai să îi culegem amândoi!
Tot fără tine mă găseşte luna…
Doi singuri trişti, în lungă aşteptare,
Şi-n palmă, ghiocelul parcă aşteptă,
Să mă trezeşti iubito… din visare.
Au înflorit în crânguri ghioceii,
Cu gândul rătăcesc în seri senine,
Cât de departe eşti, cât de departe,
Şi primăvara-i tristă fără tine!
MINUNATE !!!!