MĂ GÂNDESC

        MĂ GÂNDESC

         La luminătorii satului
         Care în decursul veacului
         Au înfiinţat
         În casa proprie din sat,
         Un fel de muzeu
         Al obiceiurilor şi tradiţiilor culturale,
         Care erau pe cale
         Să dispară
         Şi au recuperat,
         Din locuri de ei ştiute,
         Cu strădanii deosebite
         Cărţi rare,
         Obiecte de valoare
         În care ne întâlnim
         Cu lumea românească,
         Cu arhaietatea ţărănească.
         Mă gândesc
         La cei cu inima plăpândă
         Cu faţa lor palidă,
         Căutând pentru ultima oară
         O felie de pâine de secară,
         La ochii lor sticloşi
         Dar cu aceştia
         Trăim viaţa toţi.
         Mă gândesc
         La românii care şomează,
         La tinerii care se droghează,
         La alţi oameni care-n disperare
         De amar sar de pe balcoane.
         Şi mă-nduioşează până la lacrimi,
         Viaţa lor plină de patimi.
         Mă gândesc
         La cei care au urmat
         Cursuri universitare
         Şi un loc de muncă
          Aşteaptă
         Cu înfrigurare.
         Dar în tristeţea lor
         Vor curge în viitor
         Râuri pline de speranţă.
         Toţi românii vor plăcut să trăiască,
         Fără suferinţă,
         Despre ei frumos să se vorbească
        Şi încă înainte de moarte
         Să fie puţin nemuritori.
duminică, 23 ianuarie 2022 19:30 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★