MĂ GÂNDESC
La luminătorii satului
Care în decursul veacului
Au înfiinţat
În casa proprie din sat,
Un fel de muzeu
Al obiceiurilor şi tradiţiilor culturale,
Care erau pe cale
Să dispară
Şi au recuperat,
Din locuri de ei ştiute,
Cu strădanii deosebite
Cărţi rare,
Obiecte de valoare
În care ne întâlnim
Cu lumea românească,
Cu arhaietatea ţărănească.
Mă gândesc
La cei cu inima plăpândă
Cu faţa lor palidă,
Căutând pentru ultima oară
O felie de pâine de secară,
La ochii lor sticloşi
Dar cu aceştia
Trăim viaţa toţi.
Mă gândesc
La românii care şomează,
La tinerii care se droghează,
La alţi oameni care-n disperare
De amar sar de pe balcoane.
Şi mă-nduioşează până la lacrimi,
Viaţa lor plină de patimi.
Mă gândesc
La cei care au urmat
Cursuri universitare
Şi un loc de muncă
Aşteaptă
Cu înfrigurare.
Dar în tristeţea lor
Vor curge în viitor
Râuri pline de speranţă.
Toţi românii vor plăcut să trăiască,
Fără suferinţă,
Despre ei frumos să se vorbească
Şi încă înainte de moarte
Să fie puţin nemuritori.
duminică, 23 ianuarie 2022 19:30 -
- Tags:
★ ★ ★ ★ ★