AI NOŞTRI COPII FRUMOŞI
S-au născut din roua florilor
din câmpie
şi-i privim
cu binecuvântată duioşie
oricând şi oriunde
îi întâlnim
şi cu toţii îi iubim.
S-au născut din izvoare clare
fiind în stare,
să coboare
în fântâna dorului,
în floarea fânului,
în miresmele teiului.
S-au născut din roua dimineţilor albastre,
sub arşiţa soarelui ceresc,
să apere focul vetrei noastre
şi tot ce e mai preţios pe pământul românesc.
Din trupul lor se înalţă
bucurie şi speranţă
încredere şi credinţă,
prietenie caldă
şi lumină albă
care-s unite toate
într-un râu limpede
ce curge-n toate clipele.
Surâsul lor
e ca un dor
care vine
ca un şoim
în zbor.
Îi purtăm în braţe şi-n inimă mereu
ca pe nişte flori senine
care nu se vor ofili
chiar dacă vremuri grele vor fi,
flori preţioase
care ne-au cinstit înaintaşii.
Ascunşi după pom
când îşi închipuiau castele,
îi admiram cu mare plăcere.
În gândul lor şoptesc legende,
în vorba lor se-ngână vise,
cuvântul lor e viers,
niciodată şters,
e fiinţă colindată,
în lumea civilizată.
Sub cerul liber al primăverii,
visele lor se vor îndeplini
şi vom strânge multe bucurii
de la ai noştri buni şi frumoşi copii.
sursa: Revista Luceafărul
