Tot te strig și te caut satule -mumă
Tărâm de dor, de baladă și de doină,
Sat plin de viață și fără de moarte
Cu oameni simpli și cu multă carte.
Ești floare de vis legănată în pridvor,
Ești pasăre măiastră, floare de dor,
Pâinea mă îmbie aburind pe masă
Însămânțată în bogata casă.
Aici am venit în lumea pământeană,
Aici mi-am lecuit fiecare rană,
Primul văzduh din tine l-am respirat,
Tot aici primul cuvânt l-am cuvântat.
Aici primul cântec m-a înfiorat,
Aici am crescut, aici m-au educat
Cu o binecuvântare adâncă
Când liniștea ta se mai zbătea încă.
Am învățat ce este omenia,
Iubirea, munca și prietenia,
Am aflat ce-nseamnă cuvântul rușine
Cuvânt pe care nu-l pronunță oricine.
Scormonesc adâncul din inima mea,
O fac zilnic de câte ori simt nevoia
Nu mă îngrijorez de clipele grele
Din cursul sinuos al vieții mele.
Când fac lumină în ale mele fapte
Miroase a struguri și a mere coapte,
Am memorie și știu cine am fost
Și nu vreau să mă ascund după adăpost.
Privesc la ce am lăsat în urmă,lin
Și străjuiesc al satului cer senin
Prin muncă, demnitate și curaj cinstesc
Satul-mumă, drag mie, suflet românesc.
TEODOR EPURE
sursa: Vorniceneanul.ro
