Puţin la umblet şi la trup,
Mai spui la cei ce vor s-asculte,
Din tinereţe , din război…
Le spui aşa, să nu se uite!

Ce vremuri tată şi ce greu,
Şi aşa de repede trec anii..
Azi, port şi eu argint în păr,
Şi nu mai sunt, fetiţa mamii!

Flăcău… ce mândru mai erai,
Şi- ai luat, cea mai frumoasă fată!
Şi prins de griji,de bucurii,
Te văd aşa bătrân… deodată!

Dar, mai vorbeşte -mi de eroi…
Şi coasa, cine o s-o mai bată?
Şi horele, cin” să le joace?…
Te-ascult, dar nu mai plânge tată!