Când nu văd cărarea măturată
Mă cuprinde teama și mă doare,
Nu mai poate merge la fântână,
Cine-i mai aduce apă, oare…

Sub șopron stau triste, obosite,
Coasa, furca, grebla… ce-au strâns fân,
Roade-n carnea lor hulpav rugina,
Mama nu-i… iar tata-i prea bătrân.

Gardul, pe alocuri rupt și prăvălit
Îi mai pune tata lungi proptele,
Până și-n grădină nu mai are cine
Să sădească, vara, floricele…

Pe uliță azi nu mai trec copiii
Și rar mai vezi câte-un bătrân greoi,
A plecat tot satu în altă lume,
Și n-a mai venit nimeni înapoi.

Putrezesc pe jos merele coapte,
– Unde-s, Doamne, oamenii cei mulți…
-Unde-s, Doamne, ploile de vară…
Și copiii… ce-alergau desculți?

Mă petrece până la poartă, tata
Să-mi mai spună ce-a rămas de spus,
Cum mă-ndepărtez îl văd cum plânge
Și privește către deal, în sus…