Casa mea…
Casei mele nu i-am pus zăbrele,
I-am pus doar ferestre luminate
Dacă rătăciţi în miez de noapte
Mă puteţi vedea printre perdele.
Casei mele nu i-am făcut prag,
Dacă-mbătrânesc să nu-l pot trece
Are o odaie, n-are zece…
Dar trăiesc în ea cu mare drag.
Casa mea e plină de lumină,
Are-n loc de zid, pereţi de sticlă
Să văd soarele când se ridică,
Şi când Luna asfinţeşte lină.
Mi-i ascunsă casa printre flori
Chiar şi iarna –i mică şi cochetă,
Are o culoare violetă…
Ba nu…are o mie de culori!